Cutremure, inundaţii, războaie şi, peste toate, o nuntă adevărată înecată într-o iarnă sub gheţurile subţiate ale Siretului. Sub aceste peceţi ale vremurilor s-a aşezat în istorie Nămoloasa, un sat dintr-un cot al Siretului, judeţul Galaţi. Verticală şi veşnică, trecând prin toate aceste încercări, a rămas biserica satului, cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt”, care poartă spre veşnicie făclia luminii, întărind „credinţa că prin jertfa Mântuitorului Hristos putem deveni nu numai martori, ci şi trăitori ai Învierii Lui”, după cum mărturiseşte părintele paroh Gheorghiţă Ioniţă. Nămoloasa-sat este un capăt de lume. O nesfârşită întindere pierdută în vegetal, încorsetată de diguri, unde liniştea clădeşte din aer castele. Şi, totuşi, dacă ieşi în hotarul satului, auzi şi acum alaiul nunţii zdrumicate sub gheţuri, trecută în ţara de mărgean de pe fundul apelor, cu împărăţii de cleştar care trăiesc în adâncuri, unde Gherghina, frumoasa satului, şi mirele ei s-au preschimbat în fii de împăraţi, chemaţi să nuntească acolo, dedesubt, ca-n visul mamei ei. Şi în această lume de legendă, biserica satului luminează hotarul veşniciei cu propria ei veşnicie.